Într-o lume a valorilor masculine, acest “a face”, “a avea”, orientare sper exterior, dominația firii și creativitate pusă în slujba eficientei și profitului, simt nevoia de mai mult “a fi”, “a conține”, orientat înăuntru...  de comuniune cu natura, de mai multă blândețe, gingășie, frumos de dragul frumosului... mai mult feminin.  
 
“În pântec, fetusul feminin are deja formate toate ovulele. Ca o matryoshkă eu eram deja în pântecul mamei mele, când ea era în pântecul bunicii mele. Și dacă mergem pe fir înapoi, totul a început cu prima femeie. “ - O idee care mă urmărește de câțiva ani și care a declanșat o explorare foarte personală a femininului ca vas care conține.
 
Așa a luat naștere "Eva si fiicele ei", o lucrare gândită ca un mic altar, cu trei vase antropomorfe ce redau silueta feminină, în trei ipostaze diferite: mamă, fiică și embrion,  întrupări contemporane ale vaselor antropomorfe neolitice și un portal spre femininul arhetipal:
 
Eva  - un vas mamă cu capac, de păstrat  grâne
fiica Evei - o vază de flori
și embrion - o sticluță de parfum cu dop de lemn
 
O lucrare care mi-a însoțit devenirea, caci nu ne naștem femei, ci suntem investite de cele dinaintea noastră... și pe care o dau în felul meu mai departe.
 
Gânduri...
Uitam uneori, dar conținutul, fără un vas care să îl conțină e doar mizerie... dezordine și haos... toate la grămadă... everything everywhere all at once... 
 
Eva mea e o invitaţie să ne uitam mai atent la vas, nu doar la conținutul de moment...  Căci conținutul se poate schimba dar vasul rămâne. 
E important să privim întâi spre noi, ce fel de vas suntem? integru sau spart? ce purtăm în noi? Poate e nevoie să-l reparăm cu aur sau să renunțăm la ceea ce nu ne mai servește...
Ce putem și ce nu putem conține și cât? ... Avem sau nu capac? pentru a ne proteja conținutul de impurități... 
Și poate cel mai important, mai avem loc și pentru celălalt sau suntem plini de noi înșine...
 
Apoi, cu acestă înțelegere și exigență, ne putem uita și în jur... la oamenii, la locuri, la situații. Să alegem conștient vasele care ni se potrivesc... ele trebuie să fie integre și suficient de încăpătoare și primitoare să ne poată conține pentru o vreme...
 
Poate că iubirea e tocmai acestă capacitate de a ne conține și a-l conține pe celălalt, cu empatie... în limitele vasului care suntem.