Jurnal de atelier. Martie.
Mă tot gândesc în ultima perioadă la ce însemnă pentru mine să țin focul aprins...ca artist în atelier, ca femeie la mine acasă și pur și simplu ca om printre oameni.
Pe fondul ăsta, am început cu Laura de la Ceramiceanu, mica noastră colaboarare într-o cutie de chibrituri, un om tare drag mie și printre puținii creatori de la noi care se preocupă constant de focul ei interior.
Cutiuța are deja două ediții, de iarnă și de primăvară și intenționăm să continuăm: vară, toamnă, iarnă și iar primăvară... Le găsiți pe ambele în shop, atât la mine cât și la Laura.
Dar ce vroiam să vă povestesc azi, e despre focul din atelierul artistului, căci pentru asta sunteți aici.
Se aplică, însă, vieții creative în general: în relații, acasă, în bucătărie, la muncă, în grădină și, de ce nu, în dulapul de haine. Pentru mine, a fi creativ, nu e limitat la munca de atelier, ci înseamnă a fi cu adevărat viu, a știi să dai viață și să curgi prin toate anotimpurile...
Ca artist, creator sau creative type focul se ține aprins cu surcelele pe care le aduni cu mâna ta din pădure.
Ce vreau să spun cu asta, e că în spatele unei vieți creative e o muncă constantă, de adunat lemne de foc. Ideile, și apoi capacitatea noastră de a le aduce pe lume, nu pică din cer ci vin dintr-un travaliu interior.
Pentru asta trebuie să fii în permanență curios, să cauți, să gândești pe poteci neumblate, să vindeci ce ai de vindecat... și mai trebuie să știi să faci diferența dintre lemnul bun de foc și putregai.
Apoi, zi de zi, trebuie să te întorci în atelier cu grămada de vreascuri și să faci iar și iar focul... la lumina căruia se strâng să se încălzească și să se hrănească și alții.
Din păcate, sunt mulți cei care din micime sufletească, se înfruptă din lemnele adunate cu trudă de altul. Ei nu fac munca interioară și oricât de mare le-ar fi focul, de-l vezi uneori de departe, se simte....focul lor nu e viu, nu luminează, nu încălzește și nu hrănește pe nimeni, nici măcar pe ei.
E fals, ca un șemineu electric...sau ca imaginile generate cu AI.
Dacă intenționăm să trăim într-un mod creativ e foarte important să învățăm să facem diferența, și să ne înconjurăm de oameni care țin focul aprins. Căci focul interior e ca un far pe o mare învolburată... iar, un foc din acesta fals ne poate orienta greșit, și, în final, duce la pieire...
Vă doresc o primăvară minunată și să vă înconjurați de oameni, cărți, flori și frumos, care vă ațâță focul interior!
PS: Pentru puțin context scriu asta și pentru că în ultima vreme mi-e plin feed-ul de "artă" AI, de postări false, texte scrise cu AI și, din păcate, și unii oameni, în carne și oase, au început să se comporte ca inteligența artificială. Văd din ce în ce mai des "creatori" care preiau ideile, conceptele și trăirile altora.
Cu siguranță voi mai scrie despre asta, cred că e din ce în ce mai important să ne clarificăm ce e defapt valoros pentru noi? doar produsul finit sau toată trăirea și munca unui om din spate?
Comments