Am căutat iubirea în cele mai nepotrivite locuri... în situații "extraordinare", în oameni "speciali", în alte țări mai civilizate, în proiecte și colaborări "interesante"... Am făcut mai mult, am lăsat de la mine, am împărțit toate jucăriile, am mâncat tot din farfurie, nu m-am smiorcăit, nu m-am enervat, am ajutat de câte ori mi s-a cerut sau nu, am dat tot, ca un copil cuminte, doar-doar cineva o să mă vadă așa cum sunt și o să mă iubească! Dar nu a fost așa.


Apoi am dat peste ea, pur și simplu, ca din întâmplare (dacă poți numi întâmplare 4 ani de terapie) , și am înțeles în sfârșit că iubirea e ceva așa de firesc, și pământesc, și simplu, și pe toate gardurile... Nu e nimic special, extraordinar sau interesant la ea... A fost aici încă de la început, în cele mai ordinare situații, dimineața la cafea, zi de zi pe masa de lucru, în cuptor, în bucătărie, în inbox uneori, pe skype într-o discuție cu un om drag, la supermarket sub o mască, într-o coadă de cățel în loc de covrig, sub o frunză, într-o zi oarecare...

Nu trebuie să mergi prea departe ca s-o găsești... însă trebuie să mergi în fiecare zi.



Bol - Privește cerul, dintre primele mele boluri, de acum vreo 8 ani

Follow me
  • Facebook
  • Instagram
priveste cerul 2-01.png