Ce prețuim

Desenez și pictez de când mă știu, am terminat o facultate în domeniu și am atelierul meu de ceramică de mai bine de 14 ani. Pe tot parcursul ăsta am căzut și m-am ridicat de atâtea ori că nu mai țin șirul, dar am și crescut enorm, ca om, ca artist, ca femeie.

Fără modestie, vă spun că, mă simt azi un om de succes, căci îmi trăiesc viața conform cu valorile mele.

Și anume, aduc pe lume, prin munca mea, un mesaj de blândețe, frumos, simplitate și gingășie. Un mesaj pe care îl simt în totalitate al meu. Nu știu cum să exprim mai bine...nu e un mesaj din cărți, sau cules de pe garduri, vine din mine, ca și cum am venit pe lume să transmit asta, în acest mod anume... așa cum un măr face flori dalbe.

Dar nu e nimic ieșit din comun, cu toții ne naștem cu daruri pentru omenire, ăsta e al meu.

Ce poate am făcut altfel decât mulți, e că n-am făcut prea multe ocoluri, ci de la început mi-am pus viața în slujba darului meu. Stângaci și anevoios, în primă fază, apoi, cu anii, din ce în ce mai bine.

N-a fost ușor, nici acum nu e, dar după fiecare împiedicare, am învățat, m-am ridicat, m-am șlefuit și m-am întors la drumul meu, la ce e cu adevărat important pentru mine. Iar și iar și iar...

Azi consider că valoarea mea ca om, ca artist, ca femeie stă, nu atât în darul cu care am venit, căci putea să fie orice altceva, nici în realizările mele exterioare, care azi sunt mâine poate nu, ci tocmai în acestă continuă și onestă strădanie cu mine însămi, în călătoria mea.

Despre mine cred că am lămurit, dar noi, ca societate, ce prețuim, destinația sau călătoria? O întrebare arzătoare, la care fiecare din noi va trebui să își răspundă, înainte de a fi prea târziu.

Azi, inteligența artificială, în loc să ne ajute să găsim soluții la probleme reale, în medicină, în economie, ecologie, pentru a avea cu toții o viață mai bună, ne scrie deja mailurile, ne ține companie și face "artă" în locul nostru.

Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt împotriva AI, după mine e doar o tehnologie puternică, nici bună, nici rea.

Ea doar amplifică valorile pe care le avem, sau nu, deja.

Din păcate azi prețuim mai mult ca orice rezultatul rapid și monetizabil. Vă puteți imagina unde ne va duce asta la puterea AI? Cine o să fim în 10-20 de ani?

Mă întreb de ceva vreme...oare cine aș fi eu azi dacă, în școală, mi-aș fi făcut temele cu chatgpt, și mai târziu toate desenele, ilustrațiile, schițele cu nano banana apoi toate proiectele de ceramică cu un ceramic 3d printer. Și dacă aș fi scris toate postările, poveștile și textele de pe blog cu chatgpt? Și dacă în loc să merg la terapie mi-aș fi alinat singuratatea cu un terapeut sintetic, și în loc să am o relație aș fi ales un AI boyfriend....Brrr! Mă ia un fior rece numa' când mă gândesc.

Oare, ați mai fi citit ce scrie aici?

Dar dacă și voi ați fi ales soluția sintetică? Cine ar fi citit?

Dacă, în schimb, prețuim călătoria, fiecare lucru pe care alegem să îl facem cu mintea, sufletul și mâna noastră ne transformă, ne facem puțin mai buni, tocmai pentru că e al naibii greu, pentru că durează și pentru că rezultatul nu e niciodată perfect.

De acea țin să împărtășesc cu voi, nu doar rezultatul, obiectul final și lucios din shop, ci și ceva din călătoria lui nevăzută din spate, până să ajungă la voi.

"- Timpul pe care l-ai petrecut cu trandafirul tău îl face atît de important.

- Timpul pe care l-am petrecut cu trandafirul meu…repetă micul prinţ, ca să îşi aducă aminte.."

Bulbii mei sunt prețioși pentru mine pentru că petrec 6-7 ore cu fiecare în parte, la modelat, apoi finisat și pictat, îi protejez cu o cuplolă de sticlă să nu se usuce prea repede, îi mânuiesc cu cea mai mare gingășie, căci portelanul nears e foarte fragil și îi bag cu emoție la două arderi.

Dacă aș apăsa un buton ca ei să apară, n-ar mai însemna nimic pentru mine...

Până la urmă, suntem doar trecători prin părțilea astea...nu avem nimic, în afară de acestă extraordinară călătorie organică, pe care o facem împreună...cu cei de lângă, cu melcii, cu bulbii, cu mugurii, cu ciupercile...

E mai puțin important unde ajungem, în definitiv, moartea e ultima destinație, cât cine suntem pe parcurs.

Vă mulțumesc că sunteți aici, și facem împreună această frumoasă și grea călătorie! 🤍