Jurnal de atelier. M-am întors luni seară de la Cluj, unde, după cum bine știți deja, am participat la Festivalul Internațional de Ceramică Contemporană Caolin #7. După câteva zile de regrupare, procesat emoții și despachetat bagaje, iată și postarea despre "cum fu la Caolin"
Dar înainte de asta, vă reamintesc am urcat în shop cerceii cu perlă precomandă, câteva mere și alte câteva lucrări cu care m-am întors de la Caolin, cu transport gratuit la orice comandă, până pe 22 septembrie, cu codul CAOLIN7.
Cum fu la Caolin? A fost o adevărată sărbătoare a ceramicii contemporane românești, cu expoziții ale participanților la bienală, ateliere de ceramică în aer liber și 5 zile de cel mai mare târg de ceramică contemporană, la care au participat peste 30 de artiști ceramiști din toată țara. Amintesc aici doar câteva nume Doina Stici, Atelierul cu Povești, Marara, Ceramiceanu, Joined by Fire, SUMI Design, Miazăzi, Bufnița Atelier, Zoriland, Pottery Paw și Little truffles și mulți mulți alții, foarte talentați cu toții.
Evenimentul a fost organizat "ca afară", fiecare artist a avut un booth al lui de expoziție cu vânzare pe care l-a amenajat după propriile nevoi. O idee foarte mișto dar care a fost puțin mai dificil de pus în practică, cum mulți dintre participanți au venit de departe cu mașinile încărcate până la refuz.
Nici la mine n-au încăput de acasă, așa că a trebuit să cumpăr din Cluj, lumini, planșete și capre, și cu ceva cheltuială în plus, am reușit până la urmă să improvizez ceva drăguț și frumos luminat seara.
Ce mi-a plăcut la tipul ăsta de display e că nu avea aerul tipic de tarabă, ci fiecare stand avea povestea lui în care intrai ca într-o lume.
Tot "ca afară" au fost și lucrările ceramiștilor. M-am bucurat să întâlnesc așa o varietate mare de stiluri, de materiale ceramice și tehnici de lucru diferite. Am văzut bijuterii, obiecte utilitare, ceramică artistică și obiecte la granița celor două, unele ridicate la mână, altele trase la roată, modelate, turnate, pictate, decorate cu sgraffito, arse raku și câte și mai câte. E o adevărată încântare să vezi în ce se poate transforma, cu ajutorul focului, un boț de pământ, în două mâini pricepute!
Oamenii au fost minunați. Clujenii sunt un public educat. Cum evenimentul s-a ținut în Piața Unirii, au fost foarte mulți vizitatori întâmplători, care nu știau de Caolin dar care, obișnuiți cu târguri de tot felul, au fost plăcut impresionați de nivelul evenimentului. Și deși vremea n-a ținut toate cele 5 zile cu noi, a fost surprinzător de animat.
Pentru mine a fost o bucurie să (re)întâlnesc atâția ceramiști la un loc. Pe o parte din ei îi știam deja și m-a bucurat revederea iar pe alții îi știam doar din mediul online. Printre cei pe care i-am cunoscut pe viu acum, mi-au mers la suflet omul și lucrările: Maria de la Atelierul cu Povești, Doina Stici și Mara de la Marara. Găsesc fascinant cum alegerea materialului ceramic și a tehnicii de lucru, nu e niciodată întâmplătoare, reflectă ceva din temperamentul autorului...
Mă gândeam în drum spre casă...a fost o experiență frumoasă, în sfârșit și la noi un context dedicat exclusiv ceramicii contemporane și organizat frumos, se vede de un ceramist Ioan Sumedre Jr, care ne știe nevoile.
Tare mi-ar plăcea să particip și la anu'.... dar să vedem ce-o mai fi până atunci....căci dacă revin puțin cu picioarele pe pământ, oricât nu mi-ar plăcea mie asta, a fost o investiție mare de timp, o lună jumate înainte am lucrat doar pentru acest eveniment...apoi materiale, unele luate din afară căci la noi nu se găsesc, arderi, taxa de participare, și fiind așa de departe, transport, cazare 6 zile, mobilier pentru stand și altele...se cam adună. Singurul lucru care nu e "ca afară" încă, la ceramica asta de autor sau atelier mic din România, sunt veniturile.
Dar să sperăm că în timp, cu așa ceramiști talentați care nu se lasă, cu creșterea publicului educat și așa evenimente care pun ceramica în valoare ca artă, nu ca meșteșug, încet încet ajungem și noi la un nivel decent. O să îmi spuneți că sunt o idealistă....și sunt, altfel nu făceam ceea ce fac, dar visez la o societate în care părinții își încurajază copii să fie ceramiști, ilustratori, pictori, scriitori, actori...avem nevoie de ei ca de aer!
Până atunci las aici câteva fotografii de la CAOLIN #7, mulțumesc încă odată @caolinart și Cluj pentru găzduire, și @atmosferic.ro pentru fotografii.
Commenti