top of page

Ne împotmolim în termeni


Înainte să ne împotmolim în termeni, ne vedem pe data de 11-15 septembrie la Cluj în Piața Mare, la CAOLIN - Festivalul Internațional de Ceramică Contemporană. Un eveniment organizat cu profesionalism, grijă la detalii și mult drag de ceramică. După mine, cel mai frumos și bine organizat eveniment de la noi din țară, și singurul dedicat exclusiv ceramicii contemporane.

Din ce am înțeles ne vom aduna la un loc cel puțin 30, dacă nu mai mulți, ceramiști din toată țara.

Merită să veniți!



Acum că am zis ce aveam important, mai departe, doar pentru cine are răbdare să citească:


30 august 2024

Jurnal de atelier. Din categoria "suna mai bine în engleză 🙈", în aplicația mea pentru Caolin scriam la artist statement:


"I would describe my work as intimate, simple, playful and colorful, though often behind my objects there are quite serious themes like self-knowledge, loneliness, intimacy, loss, creativity, femininity, childlessness and man's relationship with nature."


Deși subscriu în continuare la tot ce am scris, citind traducerea în română postată pe pagina Caolin, mi-a sărit în ochi termenul "lipsa copiilor", perfect tradus în limba română de altfel (cu google translate childlessness = lipsă de copii)... și am simțit un soi de vârtej de rușine...ca și cum am spus ceva greșit....deși nu spusesem.


Am observat, cu ocazia asta, că, în română, termenul presupune o "lipsă", ca și cum nu ești destul... de adult, de femeie dacă nu ai copii....Termenul în engleza "childless" și mai ales genericul "childlessness" ca fenomen mare, îmi pare mult mai obiectiv, fără judecăți de valoare. Deși vorbitorii de limbă engleză au o problemă și cu el, termenul mai "politically correct" ar fi "childfree", dar mie îmi pare prea în partea cealaltă, ca și cum copii sunt piatră de moară de gâtul omului.

Indiferent cum i-am spune e, până la urmă, un fenomen social, nici mai bun nici mai rău că altele, care reflectă mediul nesigur cultural și socio-economic în care trăim. Puțin ca la urșii panda care nu se reproduc în captivitate.


Din păcate la noi nu există un termen mai potrivit care să vorbească despre acest nou fenomen, din ce în ce mai răspândit în lume: adulți care nu au copii, din alegere sau din circumstanțele vieții... poate alarmantul "scăderea natalități", doar că, în cazul ăsta, termenul nu focusează pe experiența individului ci pe întreaga omenire.


Oricum i-am zice, e un subiect care mă preocupă, îmi place să citesc despre, să mă uit la filme și să observ în jur viețile oamenilor care nu au copii. Mă uit, nu la ce le lipsește, ci mai mult la ce au pus fiecare în loc. Cu siguranță asta pentru că eu am 38 de ani și nu am copii, din motive foarte personale și asumate. Caut poate în jur modele și confirmări că se poate trăi în secolul ăsta, plin și frumos, și fără a avea copii. Și se poate.

Personal, îmi sunt foarte dragi copiii, mă bucur de interacțiunea cu ei de fiecare dată dar nu pot spune că îmi "lipsesc"... viața mea e rotundă și fără rolul de mamă și sunt sigură că ar fi la fel de rotundă și cu. Aș fi tot eu în esență.


Ce vreau să zic e că rolul de adult fără copii nu trebuie trăit neapărat ca o "lipsă"... Am putea să îl trăim ca pe mai mult spațiu în viața noastră, pe care putem să îl umplem cu mai multă creativitate, joacă, introspecție și vindecare. Și indiferent ce alegem și unde ne duce viața, părinți sau nu, suntem destul, și nu ne lipsește nimic.


Sper ca textul meu să fie o invitație la a discuta subiectul acesta, acasă, la terasă, în parc și poate normalizăm puțin ce deja trăim ca societate și în România. Conform studiilor mai mult de 20% dintre femeile care trăiesc în Germania, Elveția și Austria și care ajung acum la sfârșitul perioadei de reproducere nu au copii. În România nu am găsit studii, la ochi pare mai puțin de 20%, însă prindem repede din urmă.


Discutând poate găsim și un termen mai potrivit...care să fie suficient de încăpător pentru toate nuanțele și să nu exprime o lipsă, ci o variantă care stă în picioare. Dacă aveți vreo idee aștept în comentarii.


Până atunci mă întorc la atelier, am mult de lucru până la Caolin și tare m-aș bucura să ne vedem acolo, să continuăm discuția.




Comments


Follow me
  • Facebook
  • Instagram
bottom of page