Pe final de toamnă, când se schimbă lumina și încep să cadă frunzele, omul se uită la recolta de peste an...și cum nu mai adunăm saci de grâu, borcane de zacuscă, murături, dulcețuri și lemne de foc ca pe vremuri, azi ne uităm la recolta interioară, la ce am adunat peste an, și bune și rele...proiecte mai reușite și mai puțin reușite, relații cu oameni, experiențe plăcute, experiențe mai puțin plăcute, vise, dezamăgiri, oboseală...
E foarte firească puțină oboseală toamna, după un an plin de activitate. În noiembrie începe o etapă de refacere căreia e important să îi facem loc în viețile noastre, dacă vrem să renaștem la primăvară, odată cu natura din care facem parte.
Cum spune urarea:
"Să trăiţi,
Să-mbătrâniţi.
Să-nfloriţi,
Să mărgăriţi,
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir
De trandafir"
Nu prea mai știm de ritmurile astea firești, vrem trandafiri etern înfloriți, și în luna noiembrie tragem de noi...mai ceva decât peste an. Observ asta mai ales la noi creatorii, căci urmează târgurile, lansările și evenimentele de Crăciun. Dar sunt sigură că nu doar noi, din păcate ăsta e ritmul societății noastre de consum...
Încerc să ies din cursa asta care nu mi-se potrivește deloc și anul ăsta, pentru prima oară în mulți ani, mă pregătesc de iarnă la scară mică. Nu intenționez să lansez nimic măreț, nu voi participa la nici un târg și nici nu voi organiza nimic pentru comunitatea Kătun.
Vreau totuși să fiu aici cu voi, să petrecem sfârșitul de an împreună, în tihnă, așa că voi avea câteva lucrări noi în shop în prima săptămână din decembrie. Mai multe detalii în curând.
Lucrez, printre altele, la o serie de ilustrici, adică niște ilustrații mici mici, de doar 5 cm în diametru în peniță și acuarelă, cu o ramă rotundă de agățat în brad. Le puteți vedea aici: o ilustrică.
Cu seria asta de reels/story sper să vă fac poftă să faceți și voi o ilustrică două...iar dacă faceți și postați, puteți să mă trageți de mânecă cu un tag, preiau și eu în story.
Probabil n-o să vă mire dacă vă spun că limbajul meu al iubirii sunt cadourile mici făcute de mână, le fac de când mă știu... mici personaje din mărgele, ghinde cu fățuci pictate, un prieten într-o cutie de chibrit, o pietricică pictată, mici acuarele... și câte și mai câte. În copilărie, petreceam ore să moșmondesc câte ceva, în secret, aplecată la biroul meu de școală din te miri ce găseam prin casă, acuarele și lipici.
Las mai jos o fotografie cu una dintre ilustricile mele în acuarelă, cu Turnul de Apă din toamna lui '93, anul când am început școala. Un cadou pentru mama.
Așa că micul meu proiect cu ilustrici, în care aș vrea să vă implic și pe voi, este o întoarcere la micile bucurii din copilărie, la tihna Crăciunului de altă dată, la simplitate și la noi înșine...
Un cadou mic, făcut cu mâinile tale, "the gift that keeps on giving"...
Comments