La orele 7 trecute fix m-am hotărât să...blog. Simt nevoia să mă aplec asupra lucrurilor, altfel am impresia că îmi scapă, că trec prea repede, că se aglomerează și nu prea mai apuc să le ceva...să le respir, să îmi priască. Și viața, ca mâncarea, nu cade tocmai bine înghițită așa pe nemestecate. M-am ferit până acum să scriu sau să vorbesc despre ce fac din frică de prea mult, prea personal, că nimănui nu-i pasă, ca nu e și nu sunt suficient...și tot din frica asta nu am vor