Gânduri de început de an

Am început anul pregătind pentru print seria de

12 ilustrații Inimă de (p)om.

Cei care au făcut genul ăsta de proiecte știu că ilustratul e doar jumătate din muncă. Mai e și o munca invizibilă dar foarte importantă: de scanat, editat în Photoshop, testat profile de culoare și hârtie, iar editat în Photoshop, și tot așa până iese bine.

Asta mi-a ocupat tot timpul și mintea, în ultimele 2 săptămâni, iar acum că am încheiat, și calendarul în două variante, artprints și vederile Inimă de (p)om sunt toate în shop, ridic ancora!

Pornesc cu curaj mai departe, deși încă nu știu încotro mă va duce anul... om trăi și om vedea!

Dar știu ce îmi doresc să iau cu mine în această nouă aventură.

Am înțeles în sfârșit ce înseamnă un ritm bun, potrivit cu corpul și inima mea de (p)om.

Lucrând la proiectul ăsta, aproape științific, observând în fiecare lună mărul din grădină, apoi tot editând ilustrațiile și potrivindu-le în pagină ca inima să aibă mereu aceeași poziție și dimensiune, am înțeles altfel ciclul naturii, acțiune/pauză, creștere/descreștere, introvert/extrovert, contracție și expansiune.

Voi fi mai atentă la anotimpurile inimii mele și mai blândă cu mine de aici înainte. Și sper ca proiectul ăsta să ne fie far, atunci când ne mai pierdem drumul.

Apoi, îmi place culoarea pantone a anului, "Cloud Dancer", un alb nouriu, așa că o pun și pe ea în traistă. Știu că mulți nu știu ce să facă cu ea, sau pur și simplu nu rezonează cu această non-culoare.

Eu însă, am fost mereu atrasă de off whites, ca albul de porțelan, un alb ușor cald foarte plăcut, apoi albul hârtiei, de care simt mereu nevoia în ilustrațiile mele.

O nevoie de alb, de gol, de spațiu care a tot crescut în timp, iar în ultimii ani a devenit foarte acută. Pentru mine mediul vizual e din ce în ce mai sufocant. Sunt curioasă dacă și pentru voi, îmi puteți scrie în comentarii.

Așa cum înțeleg eu, albul norilor este despre a crea mai mult spațiu pentru a fi, o pagină albă pe care putem desena, porțelan lichid, un perete gol pe care se proiectează o umbră, când te zgâiești la soare, rufe la uscat, făină pentru pâine făcută în casă, mai puțin content, mai puțin consum și mai multă viață, spontaneitate, creativitate. 🤍

La stânga, o fotografie din vacanță care exprimă starea, editată să ajungă precis la acest "Cloud Dancer", alb nouriu (HEX: #F0EEE9).

Apoi, mai pun în bagajul de călătorie, o clepsidră.

Ca în fiecare început de an, înainte de ziua mea, mă gândesc oare cât mai am de trăit... mult? puțin? nu știu. Câți ani buni cu forță și energie, și câte proiecte frumoase aș putea să mai fac în timpul care mi-a mai rămas?

Nu prăpăstios sau cu frică, ci ca să îmi amintesc că timpul meu aici este foarte prețios. Să nu mai pierd vremea pe lucruri mărunte sau nepotrivite și să mă preocup de ceea ce chiar contează pentru mine.

Cam atât. Anul ăsta călătoresc ușor, fără bagaj de cală.

Cu un ritm bun pentru inima mea de (p)om, alb nouriu și o clepsidră în traistă.

Și am încredere, că orice voi mai avea nevoie pe parcurs, o să-mi iasă în cale!

Cu ce gânduri începeți anul, și ce puneți în bagajul de 2026?